STRIGATÚRA strigaturi s. f. Exclamatzie onomatopeica; spec. specie a liricii populare de obicei in versuri cu caracter epigramatic cu aluzii satirice sau glumetze ori cu contzinut sentimental care se striga la tzara in timpul executarii unor jocuri populare; chiuitura strigat. Striga + suf. atura.