strigatúra i s.f. Specie a liricii populare in versuri cu caracter satiric; chiuitura. Dupa unii autori o reminiscentza a procesiunilor dionisiace cand totul era permis; „se cultiva vorba pe shleau expresia batjocoritoare ce imbraca formele strigaturilor noastre populare” (Nitzu 1988: 23): „Haidetzi fete la caline / K la gioc nu va ie nime; / Suntetzi multe k iarba / SHi batrane k mama” (Papahagi 1925: 220). Din striga (< lat. *strigare) + atura.