STRICATZÉL ÍK stricatzei ele adj. Diminutiv al lui stricat; cu moravuri corupte. ♦ Cu obrazul acoperit de mici cicatrice (in urma varsatului negru). Foaie verde deun agud Cite puice am avut Numai una miam lasat Stricatzica de varsat. SHEZ. I 212. K mie badea fermecat. Dar cine lau fermecat?... O nevasta cu barbat Stricatzica de varsat SHi cu haz la sarutat. SEVASTOS C. 46.