STRICATÓR OÁRE stricatori oare adj. 1. Care provoaca sau este capabil sa provoace stricaciuni; vatamator daunator pagubitor. Numai zidul de afara... shi biserica din mijlocul curtzii au infruntat puterea stricatoare a vremii. VLAHUTZA R. P. 88. Imbla shalte jivini stricatoare Ce intuneric iubind fug de soare. BUDAIDELEANU TZ. 215. ◊ (Substantivat invechit in expr.) Stricator de tzara = cel care unelteshte impotriva propriei sale tzari. [Mihai] puse de taie pe tradatorii Dumitru Chissar shi cu fiul sau k nishte vicleni de domnie shi stricatori de tzara. BALCESCU O. II 162. 2. Care deformeaza corupe perverteshte. Pentru un negustor... un artist e un trindav un parazit iar literatura o distractzie stricatoare de moravuri. GHEREA ST. CR. III 23. ◊ (Substantivat) [Alecsandri] a ridiculizat... pe stricatorii de limba. IBRAILEANU SP. CR. 138.