stricator ~oare [At: CORESI EV. 485 / Pl: ~i ~oare / E: strica + tor] 1 a Care provoaca sau poate sa provoace stricaciuni. 2 a (Inv; d. oameni) Risipitor. 3 a (Asr) Daunator (1). 4 a (Inv) Corupator (4). 56 smf a (Urmat de determinari) (Persoana) care schimba in rau aspectul sau natura unui lucru unei stari etc. 7 a (Inv) Care deformeaza. 8 smf (Pop; in superstitzii) Fiintza care pricinuieshte rau cuiva prin descantece sau vraji. 9 sf (Mun) SHortz uzat. 10 sf (Olt) TZesatura de lana in patru itze.