strecurá (cór át) vb. 1. A trece prin sita printro tzesatura etc. un lichid. 2. A limpezi a purifica a rafina. 4. (Refl.) A se fofila a se furisha a se baga. Var. stracura. Mr. stricor stricurare. Lat. cōlāre prin intermediul *transcōlāre (Cipariu Gram. 368; Meyer Alb. St. IV 110) sau extracōlāre (Pushcariu 1650). Rezultatul stre (in loc de stra) este normal shi nu trebuie explicat prin intermediul lat. stĕrcǒrāre „a ingrasha cu balegar”(Candrea; cf. Tiktin). Mai curind se datoreaza unui contact semantic cu intre printre deoarece strecura inseamna „a trece”. Der. strecuratoare s. f. (obiect prin care se strecoara un lichid); strecatoare s. f. (strecuratoare) probabil prin confuzie cu trece cf. trecatoare (alta opinie la Graur Rom. LIII 384).