STRAPÚNGE strapúng vb. III. Tranz. 1. A impunge cu un obiect cu varf ascutzit astfel incat varful (sau intregul obiect) sa razbata in partea cealalta; p. ext. a ucide sau a rani cu o arma ascutzita. ♦ A perfora a gauri. 2. Fig. A strabate a patrunde a trece prin ceva. ◊ Expr. A strapunge frontul = a distruge intrun anumit loc linia de aparare a inamicului shi a patrunde dincolo de aceasta linie. 3. A realiza legatura dintre doua lucrari miniere subterane. [Perf. s. strapunsei part. strapuns] Lat. *extrapungere (= transpungere).