STRANSÚRA stransuri s. f. I. (Rar) 1. Adunare gramada multzime (stransa la un loc); stransatura. ♦ (Peior.) Oameni lipsitzi de valoare; adunatura. ♦ Loc. adj. De stransura = de tot felul; comun mediocru improvizat. Oaste de stransura = (in organizarea militara medievala a Moldovei) oaste formata din tzarani targovetzi shi boieri cu slugile lor care luptau alaturi de trupele regulate. 2. Plante erbacee care se culeg de pe camp shi se pun la pastrare; recolta; nutretz. II. Apasare presare; presiune. Strans² + suf. ura.