STRAMBÁ stramb vb. I. 1. Tranz. A face k ceva sa nu mai fie drept a da o pozitzie stramba; a indoi a incovoia a curba. 2. Tranz. A face sa devieze de la pozitzia normala a apleca intro parte. ◊ Expr. (Fam.) A stramba (cuiva) gatul = a suci (cuiva) gatul. Ashi stramba gatul sau (refl.) a i se stramba cuiva gatul = a tzine capul sau gatul intro pozitzie fortzata sucita pentru a putea privi intro anumita directzie. 3. Refl. shi tranz. A (se) schimonosi a (se) deforma (la fatza) in urma unei boli a unui accident sau k expresie a unui sentiment de durere de dispretz de nemultzumire etc. ◊ Expr. (Refl.) A se stramba de ras = a rade cu mare pofta a se prapadi de ras. (Intranz.) A stramba din nas = ashi arata nemultzumirea dezaprobarea sau dispretzul printro mishcare caracteristica a fetzei. ♦ Tranz. A imita in batjocura fizionomia gesturile vorbele cuiva. ♦ Refl. Fig. A face mofturi a se fandosi. Din stramb.