STRAJÉR A strajeri e s. m. s. f. 1. S. m. (in Evul Mediu in Moldova) Persoana care avea obligatzia sa pazeasca granitzele (muntoase) in schimbul unor scutiri fiscale. ♦ P. gener. (Inv. shi pop.) Paznic straja. 2. S. m. shi f. (Inv.) Tanar care apartzinea strajeriei. 3. S. m. Constructzie formata dintrun grup de stalpi de lemn montata langa piciorul unui pod de lemn pentru al apara de loviturile plutelor. [Var.: (inv.) strejár s. m.] Straja + suf. ar.