STRÁJA straji s. f. 1. Paza aparare scut. ◊ Loc. vb. A face (sau a tzine) straja sau a fi (ori a sta a se pune) de straja = a strajui a pazi. ◊ Expr. Ashi pune straja gurii (sau rar ochilor) = ashi infrana dorintza de a vorbi (sau de a privi). ♦ Loc unde sta un paznic; post de veghe. ♦ Cetatzuie (situata la oarecare inaltzime) in care se adaposteau in trecut strajerii. ♦ (Inv.) Fiecare dintre cele patru unitatzi de timp in care se impartzea noaptea (potrivit cu schimbarea strajerilor); interval de timp cat facea de garda un ostash. 2. (Azi rar) Paznic strajer santinela. Garda escorta. 3. (In sintagma) Foaie de straja = prima foaie a unei cartzi inaintea paginii de titlu. 4. Fiecare dintre cei patru stalpi de la coltzurile unei case de barne. 5. Aparatoare la manerul unei sabii. 6. (In mistica ortodoxa) Vama prin care trece sufletul mortului inainte de a ajunge in fatza judecatzii. 7. Sfoara sau funie folosita la diferite instrumente de prins peshte. [Var.: (reg.) streája s. f.] Din sl. straža.