strája f. pl. ajĭ (vsl. bg. rus. stráža. V. storosh). Paza garda: un om pus de straja la poarta. Om saŭ oamenĭ de paza (strajer pazitor santinela patrula caraula): nu pot bilbii straja rushinat (corect: rushinata. Rebr. 2 55). Vechĭ. Avangarda veche schimb de santinele ora de paza a noptziĭ. Bariera. Aparatoare contra apeĭ la picioru unuĭ pod. Mold. Cepu cel mic al predufuluĭ. SHi streája pl. strejĭ. Straja TZariĭ organizatziune a tinerimiĭ p. apararea patriiĭ transformata in 1938 din Oficiu National de Educatiune care a fost infiintzat la 9 Maĭ 1934. Toate unitatzile din tzara formeaza falanga care e impartzita pe tzinuturĭ apoĭ pe judetze (legiune) shi pe orashe orĭ pe plashĭ (cohorta). Organizatziunea de pe linga o shcoala orĭ fabrica se numeshte stol. Centurie e o clasa de 2030 de strajerĭ ĭar cuĭb un numar de 6 strajerĭ.