STRAJA s. f. (Mold. TZR) Persoana insarcinata cu paza frontierei tzarii; granicer. A: Darabanii ce era straji la port. DOSOFTEI VS; cf. H 1779² 92^r. B: RadulVoda inca sa intorcea la scaun shi nu avea grija sa se pazeasca cu straji despre turci. R. POPESCU. ♦ (Mold.) Cetate de aparare la frontiera tzarii situata la oarecare inaltzime in care se adaposteau strajerii; post de veghe. Denafara de cetatea cea mare a Chiliei iaste alta mai mica carea sa o fie zidit SHtefanVoda cel Bun k o straja cetatzii cei mari. N. COSTIN. ♦ (Mold.) Bariera la intrarea intro localitate. (Fig.) [Lupul] de nu va la strajea birlogului sau mearge cu pedeapse groznice shi infricoshari de moarte i sa laudara. CANTEMIR IST. Etimologie: sl. straža. Cf. p_l a i a sh.