STRAFULGERÁ strafúlger vb. I. 1. Intranz. A luci a sclipi; a fulgera. ♦ Tranz. A lovi (k trasnetul). K purtatzi de vijelie Valvirtej alearga norii SHi din boltzile tariei Cad strafulgeratzi prigorii. IOSIF V. 87. 2. Intranz. Fig. (Despre ginduri idei) A trece repede prin minte. Strafulgera din stele Senina inspirare. MACEDONSKI O. II 226. 3. Tranz. Fig. A strabate cu iutzeala mare. Trompet suna!... In secunda urmatoare vazduhul fu strafulgerat de sunetul aramiu al trimbitzei. REBREANU R. II 254.