STRAFULGERÁ pers. 3 strafúlgera vb. I. 1. Intranz. A luci a sclipi (k un fulger). 2. Intranz. Fig. (Despre un gand o idee) Ai veni cuiva pe neashteptate sau ai trece deodata (k un fulger) prin minte. 3. Tranz. A lovi pe cineva sau ceva pe neashteptate. 4. Tranz. Fig. A strabate cu mare iutzeala. Stra + fulgera.