STOPÁ¹ stopez vb. I. Intranz. (Despre vehicule) A se opri. Expresul de Moscova a aparut vijelios prin perdeaua de ploaie ud shi cu geamurile aburite. A stopat brusc destinzinduse din arcuri shi pufuind pe nari. SAHIA U.R.S.S. 5. Frinele scirtziira cu oftari ruginite shi mashina stopa scurt in tzipetele doamnei din fund. REBREANU R. II 32. ♦ Tranz. (Cu privire la vehicule) A opri. Andrei Hurdea care era la volan stopa mashina. MIHALE O. 72. ◊ Absol. SHoferul... intoarse automobilul cu botul spre un drum lateral. Stopa opri motorul sari jos shi se departa sa fumeze o tzigara pe marginea shantzului. C. PETRESCU A. 364.