stirní (nésc ít) vb. 1. A scorni vinatul. 2. A excita a provoca. 3. A trezi a deshtepta. 4. (Refl.) A se produce a se dezlantzui a izbucni. Var. inv. stirgni. Probabil din sl. strumiti (sę) „a tzishni” (Cihac II 369) cf. rus. strmumitisja slov. strmêti ceh. strmêti „a intrece”. Der. din sl. sŭtrŭgnąti „a trezi” (Candrea) pare mai putzin probabila dar cf. var. Din rom. tirn „matura” (Pushcariu Dacor. III 691) este neverosimila. Der. stirneala s. f. (provocare; ridicare).