STÍNGHIE stinghii s. f. 1. Bucata de lemn lunga shi ingusta care se fixeaza dea curmezishul pentru a uni doua sau mai multe elemente ale unei constructzii sau pentru a sustzine a intari ceva. Moshul se scula shi se apropie de gard. Se rezima cu coatele de stinghie urmindushi in linishte vorba. DUNAREANU CH. 72. Da cu ochii mai deoparte de o cutie mare lungita facuta din scinduri rare cu legaturi temeinice de stinghii groase. SP. POPESCU M. G. 59. Tapitzerul batea zorit in stinghiile de brad. VLAHUTZA O. A. III 146. Se intoarse... cu o sluga a lui credincioasa aducind nishte scinduri stinghii drugi odgoane shi pinze. ISPIRESCU L. 367. 2. Partea unde se imbina piciorul cu trunchiul la oameni shi la animale. Vulturul sa invaluit in vazduh a plutit in inaltzime apoi sa lasat vijiind asupra cerbului palindul cu aripa shi ciugulindul cu clontzul la stinghie. SADOVEANU D. P. 82.