Definitzia cu ID-ul 508706:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sting (ga) adj. In partea unde se afla inima. Mr. (a)stinga megl. stǫng. Lat. *stancus „obosit” cf. it. stanco „obosit” (Battisti V 3617) v. it. mano stanca „mina stinga” (Tiktin; REW 8225; Kisch Dacor. IV 77476; Candrea) alb. štenk. Der. stingaci adj. (care scrie sau lucreaza cu mina stinga; greoi neindeminatic); stingacie s. f. (calitatea de a fi stingaci; neindeminare).