STILCÍT A stilcitzi te adj. 1. Batut crunt; schingiuit. Au venit derbedeii stilcitzi shi impushcatzi cu halice sa marturiseasca atltea minciuni incit lui Ali ia fost iar greatza de lumea asta. SADOVEANU O. L. 136. Slaba shi stilcita cum era cazu la pat bolnava de moarte. CREANGA P. 13. 2. Lovit zdrobit (prin cadere); schilodit cotonogit. Veneau... cite cu un picior frint sau cu boii stilcitzi. CREANGA A. 26. 3. Fig. (Despre pronuntzare vorbire) Greshit pocit stropshit. Dupa ce turcul ishi sfirshi din capul scarii discursul pregatit intro frantzuzeasca stilcita ofitzerul de cuart i spuse k veneau din Alexandria. BART S. M. 46. ◊ (Adverbial) Numele lui pronuntzat stilcit shi de nerecunoscut. G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. II 13. ♦ (Despre felul cum se executa o melodie) Greshit fals. Magda... se alinta cu degete ushoare pe clapele... pianului shi din gamelei nebunatice shi stilcite simtzirea nu lipsea. HOGASH M. N. 48.