STERÍL A sterili e adj. 1. (Despre oameni shi animale) Care nu poate procrea care nu se poate reproduce; sterp (3). (Fig.) Ii saruta obrajii... cu nesatziul maternitatzii ei osindita sa ramina pentru totdeauna sterila. C. PETRESCU I. II 254. ♦ (Despre plante) Care nu face roade sau semintze; sterp (4). ◊ (In denumirile unor specii de plante) Ovaz steril. 2. (Despre pamint locuri etc.) Neproductiv neroditor sterp (1). Solul lipsit de activitatea biologica buna a microorganismelor corespunzatoare devine pentru plante un substrat steril. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 365 5/1. ◊ Pamint steril (shi substantivat n.) = partea nefolositoare dintrun zacamint sau dintrun produs minier. Strat de steril. 3. Fig. Care nu produce nimic care nu duce la nimic care nu da nici un rezultat fara folos fara succes zadarnic infructuos; sterp (5). Discutzii sterile. ▭ [SHtiintza] ramine totushi sterila daca nu vizeaza aplicatziunea practica. CONTEMPORANUL S. II 1948 nr. 108 1/4. Vetzi shti... a infrina avintul balamutic (= dement) ce a luat limba romina sub impulsul pedantzilor sterili. ALECSANDRI S. 3. 4. (Despre un mediu biologic un obiect etc.) In care sau de care au fost distrushi microbii sau alte microorganisme; lipsit de microbi; dezinfectat. Pansament steril. ▭ [Pasteur] se intreba daca in atmosfera nu se gasesc zone fecunde shi zone sterile. MARINESCU P. A. 85.