STENAHORÍE s. f. (Grecism invechit; de obicei in legatura cu verbul «a veni») 1. Greutate in respiratzie inecaciune naduf. Lasate mai slobod soro k iar o satzi vie stenahorie. VLAHUTZA O. A. III 69. ♦ Fig. (Adesea ironic) Stare de nelinishte sufleteasca plictiseala neurastenie. Dar daca al meu suflet avea stenahorie La toate ce sentimpla azi simte bucurie. BOLINTINEANU O. 147. Ma mucezisem la tzara la Birzoieni... De la o vreme imi venise stenahorie shi ipohondrie. ALECSANDRI T. I 310. 2. Incurcatura strimtorare nevoie. Ma aflu intro mare stenahorie... trimitemi 150 de parintzi «de pui de lei». CARAGIALE O. VII 497.