STÁTZIE² statzii s. f. 1. Punct de oprire (uneori anume amenajat) pe traseul urmat de un vehicul public (autobus tramvai metrou etc.) pentru urcarea shi coborirea calatorilor. In fatza fiecarei statzii de metrou se formau aglomeratzii care erau supte numaidecit in adincime. STANCU U.R.S.S. 17. In citeva oare vaporul te duce la Coblentza statzie a calatorilor pe Rin. NEGRUZZI S. I 325. ♦ (Uneori precizat prin «de cale ferata») Punct de statzionare a garniturilor de cale ferata care permite incrucisharea shi trecerea inainte a trenurilor efectuarea operatziilor de primire shi de eliberare a marfurilor etc. V. gara halta. SHeful de statzie shia dat cuvintul k vagonul porneshte chiar de astaseara. C. PETRESCU C. V. 11. ◊ Statzie de debarcare v. debarcare. 2. Loc (in orash) unde statzioneaza vehiculele de piatza (trasuri taxiuri etc.) in ashteptarea clientzilor. Era statzie mare de trasuri shi automobile. CAMIL PETRESCU U. N. 137. Pe aci era aleea cea mare cu trandafiri... Acum e o strada pavata cu granit shi e linie de tramvai statzie de automobile shi chioshc de ziare. C. PETRESCU C. V. 225. 3. (Invechit) Popas oprire. Noi ajunseram acolo cu lumina zilei dupa shase statzii ce facuram. BOLINTINEANU O. 303. ♦ (Regional) Popas facut in drum spre cimitir pentru a se citi prohodul.