STÁTZIE statzii s. f. I. 1. Punct de oprire (anume amenajat) pe traseul unor vehicule publice destinat pentru urcarea shi coborarea calatorilor a marfurilor etc. ♦ Statzie interplanetara = statziereleu ipotetica pentru zborurile cosmice care navele cosmice ar putea ateriza in drumul catre alte planete pastrandushi viteza. 2. Loc (in orash) unde statzioneaza unele vehicule publice (taxiuri autobuze etc.) pentru a ashtepta calatorii. 3. (Inv.) Popas oprire. ♦ (Reg.; in ritualul Bisericii ortodoxe) Popas facut in drum spre cimitir pentru a se citi prohodul. II. 1. (Mai ales in forma statziune) Ansamblu de cladiri shi de instalatzii care servesc la indeplinirea unor observatzii operatzii cercetari etc. ♦ Ashezare centru special amenajat pentru cercetari experimentale sau pentru diverse operatzii tehnice. ♦ Statzie cosmica (sau spatziala) = vehicul cosmic ori satelit artificial plasat pe o orbita in jurul Pamantului folosit de obicei pentru cercetari. 2. (In forma statziune) Localitate in care se gasesc conditzii climaterice ape minerale etc. prielnice sanatatzii. III. (In forma statziune) Pozitzie caracteristica a corpului (la om shi la animale). [Var.: statziúne s. f.] Din fr. station lat. statio onis.