STATÚRA (rar) staturi s. f. 1. (Precedat de prep. «de» shi insotzitz de determinari) Inaltzime a corpului; stat. E un om de vreo patruzeci de ani de statura mijlocie. BOGZA TZ. 33. Dute dupa dinsul Caci el e frumos La cautatura... Nalt e de statura. COSHBUC P. II 145. [Daniel Scavinschi] era o adevarata jucarie a naturii. De o statura microscopica precum insushi no ascundea. NEGRUZZI S. I 206. 2. Infatzishare a corpului; talie faptura; trup. Statura lui sa proiectat pe zare incovoiata lunga amarita. TOPIRCEANU B. 99. Ea cea mai scumpantre femei! Cuvintelei k mustul K palmul e statura ei. COSHBUC P. II 217. Dan batrinul cu suflet luminos Inaltzaa lui statura shi zice maiestos... ALECSANDRI P. A. 172. ◊ Loc. adv. (Invechit in legatura cu modul de a picta sau de a sculpta) In toata statura = din cap pina in picioare in intregime. Portretul sau... facut... chiar pe paretele etacului princiar in toata statura cu coroana pe cap. HASDEU I. V. 96.