stáre f. pl. arĭ (V. staŭ). Oprire nemishcare intrerupere: mishcarea shi starea. Situatziune mod de a fi: starea infloritoare a tzariĭ a afacerilor. Conditziune pozitziune treapta: starea sociala a cuĭva. Avere bogatzie: a avea stare om cu stare. Diviziune (oda) in numele cintarĭ bisericeshtĭ k la prohodu Domnuluĭ (V. pesna). Starea civila. V. civil. A fi in stare 1) a putea: ranitu nu era in stare sa umble 2) a fi capabil: acest betzivan e in stare sa bea tot butoĭu!