Definitzia cu ID-ul 508597:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
stapin (ni) s. m. 1. Suveran domn. 2. Proprietar posesor. 3. Patron. Megl. stapǫn. Origine incerta. Este considerat de obicei drept der. din sl. stopanŭ (Miklosich Fremdw. 127; Miklosich Lexicon 885; Cihac II 361; Lambrior 103; Tiktin; Conev 59; Candrea; Rosetti GS V 158) cf. bg. stopan(in) sb. stopanin alb. stopan „baci samesh”. Pentru aceasta ipoteza exista doua obiectzii; prima se refera la dificultatea trecerii lui an › in intrun element sl. nu este de netrecut cf. smintina stina. A doua destul de serioasa consta in faptul k aceste cuvinte sint izolate in sl. shi k lipseshte corespondentza cu familiile cunoscute ceea ce duce la presupunerea k nu sint la origine sl. ci imprumuturi dupa unii din alb. sau poate din rom. Aceasta circumstantza este destul de ingrijoratoare; shi corespondentza formala cu jupin permite orientarea spre un cuvint autohton (cf. Miklosich Slaw. Elem. 10; Philippide II 14). Ipotezele emise pina acum nu par fericite: din alb. štëpë „casa” (Papahagi Notitze etimologice 43); in loc de *istopanus metateza improbabila de la un lat. *hospitanus < hospes (Laurian shi Maxim; Barič Albanorum. Studien 13; Pushcariu Dacor. III 379; Capidan Raporturile 149; cf. Philippide II 733 shi Tagliavini Arch. Rom. XII 213); dintrun lat. *stipanus < stips (Giuglea Dacor. III 6106; cf. observatziile lui Skok Arhiv za Arbanašku Starinu II 339); din numele Stephanus rege al Ungariei (B. Migliorini Dal. nome proprio al nome commune Ginebra 1927 311; cf. impotriva Tagliavini Arch. Rom. XII 213); dintrun lat. stephanus < gr. στέφανος (Pushcariu Dacor. VII 456; Pushcariu Lr. 286); de origine balcanica (Sandfeld 94). Der. stapina s. f. (patroana suverana); stapinesc adj. (de stapin); stapini vb. (a avea in proprietate; a poseda; a guverna a domni a exercita puterea suprema; a domina a supune; a struni a impiedica a reprima a tempera; refl. a se domina a se infrina); stapinie s. f. (inv. dominatzie seniorie); stapinire s. f. (domnie seniorie; proprietate pozitzie; guvern administratzie autoritate); stapinitor adj. (care poseda care domina; s. m. proprietar domn); instapini vb. (a da in posesie); nestapinit adj. (de nespus neimblinzit irezistibil).