STAPANÍRE stapaniri s. f. Actziunea de a (se) stapani shi rezultatul ei. 1. Proprietate posesiune. 2. Domnie suveranitate; conducere guvernare; dominatzie. ◊ Expr. A avea stapanire asupra cuiva = a avea autoritate ascendent moral asupra cuiva; a domina a conduce. ♦ Putere autoritate de stat; persoanele care reprezinta aceasta autoritate. 3. Fig. Infranare dominare a propriilor porniri sentimente etc. ◊ Expr. Stapanire de sine = calm sange rece cumpat. V. stapani.