stániște f. (vsl. bg. stanište, cantonament, popas. V. stînă, pristaniște). Mold. Trans. Locu unde se odihnesc vitele la amează după păscut (V. boriște). Fig. Iron. Popas obișnuit, stațiune, liman: la crîșmă era staniștea luĭ. Lagăr, tabără: staniștea oștilor. V. storiște, zăcâtoare, dezjugătoare.