stafie f. 1. geniu pazitor al locurilor shi zidurilor parasite: zidarii obishnuiau. in nainte spre a da tarie nouelor cladiri de a ingropa in temelie umbra cuiva masurata cu o trestie; se credea k cel cu umbra furata muria pana in 40 de zile shi devenia stafia nevazuta a casei; 2. fantoma spectru: umbre stafii despletite AL.; 3. fig. femeie batrana shi urita: sa fugim pana nu se trezeshte stafia AL. [Macedorom. stihie stafie = gr. mod. STOIHEÍON (v. stihie)].