STABILITÁTE s. f. 1. Insushirea de a fi stabil; trainicie soliditate. Stabilitatea unei boltzi. ♦ Statornicie fermitate. Tendintza de realizare a unitatzii shi stabilitatzii limbii literare se vadeshte mai ales in aspectul ei scris. L. ROM. 1953 nr. 4 54. ♦ (Fiz.) Proprietate a unui corp de ashi mentzine pozitzia sau de a reveni in pozitzia initziala cind este deplasat din aceasta pozitzie. 2. Faptul de a nu fi mishcat din loc de a sta sau de a ramine pe loc pastrindushi locul; fixitate. Matusha Elencu insa era inamica oricarei stabilitatzi. Nemishcarea pentru dinsa era moartea shi lucrurile i se pareau k devin rigide daca stateau incremenite doua zile locului. ANGHEL PR. 3. ♦ Situatzie neschimbatoare sigura ferma. Ii era drag pamintul nu numai pentru cishtigul cel produce daca e muncit bine shi cu chibzuiala ci mai ales pentru stabilitatea ceo ofera posesorului. REBREANU R. I 165.