STABILITATE (< fr. lat.) sf. 1. Insushirea de a fi stabil; soliditate. ♦ Situatzie sigura ferma. ♦ Durabilitate trainicie. 2. (MAT.) Concept introdus de A.M. Liapunov in studiul s. ecuatziilor diferentziale. 3 (FIZ.) Proprietate a unui sistem fizic sau tehnic de a reveni la starea sa initziala de repaus sau de mishcare dupa ce a suferit o actziune perturbatoare. 4 (FILOZ.) S. relativa = notziune care reflecta insushirea unui obiect sau proces de ashi mentzine un timp calitatea de a fi identic cu sine k unitate a contrariilor. Legile sunt o expresie a s.r. a fenomenelor shi a proceselor din Univers.