Definitzia cu ID-ul 508548:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

spúriu (i) s. m. (Trans. de N) Bastard fiu natural. Var. shpuriu Bucov. spur. Lat. spuriur fara indoiala indirect. Draganu Dacor. II 6117 certifica caracterul popular al cuvintului; dar. pron. shpuriu cu sh (BL VI 199) inidica o provenientza mag. sau germ. Der. spureanca (var. Bucov. spuroaica) s. f. (fiica naturala).