spurc, s.n. – 1. (la pl.) Bube care se fac pe capul copilului. În credința locală, acestea sunt consecința vizitei unei femei care era la menstruație și care a intrat în casă și l-a atins cu privirea (Dăncuș, 2010). 2. Mizerie, excrement. 3. Spurcăciune. 4. Drac, diavol. – Lat. spurcus „murdar, stricat, puturos” (Scriban, MDA); din spurca (DER, DLRM).