SPUMEGÁ spúmeg vb. I. Intranz. 1. (Despre ape) A face spume a fi plin de spume; a spuma. Spumegind se bate Dunarea de maluri Caicul porneshte clatinat pe valuri. IOSIF V. 78. Eu nu tziash dori vreodata sa ajungi sa ne cunoshti Nici k Dunarea sanece spumegind a tale oshti. EMINESCU O. I 147. Nalta e stinca mareai adinca! Spumega valul jos clocotind! ALECSANDRI O. 122. ◊ Tranz. fact. Vislashi cari cu lopetzile spumega fatza apei. ODOBESCU S. III 110. 2. (Mai ales despre cai) A face clabuci la gura a se acoperi de spuma pe corp (in urma unui efort). Nebun se duce calul de spaima spumegind... SHi lupii dupa dinsul alearga tot urlind. ALECSANDRI P. III 243. Trasura... mergea atit de rapide incit roatele sfiriiau iar caii spumegau de sudoare. NEGRUZZI S. I 294. Armasarii spumega Friiele shi le mushca. ANT. LIT. POP. I 509. ◊ Expr. (Despre oameni) A spumega de furie (sau de minie) = a fi minios (sau furios) din caleafara. Sultanul turcilor turba shi spumega de minie. ISPIRESCU M. V. 32. Zmeul spumegind de minie i amenintza cu un toiag... shi i impietri pe data. POPESCU B. II 92. 3. Fig. A fi exuberant a clocoti de viatza. ◊ Tranz. (Neobishnuit) Viatza care se zbatuse in Riureni atitea zile se readunase indirjita shi spumega cintece chef shi chiote. GALACTION O. I 262.