SPUMEGÁ spúmeg vb. I. Intranz. 1. (Despre lichide; la pers. 3) A face spume (1) (in urma agitarii a unei reactzii etc.); a fi plin de spuma; a spuma. 2. (Despre animale mai ales despre cai; la pers. 3) A se acoperi de spuma (3) a face clabuci la gura; a spuma. ◊ Expr. A spumega de furie (sau de manie) = a fi foarte maniat. 3. Fig. A fi exuberant a clocoti de viatza. Din spuma (dupa fumega).