SPRÍJIN sprijine s. n. 1. Faptul de a (se) sprijini; sprijinire. 2. Sustzinere ajutor ocrotire reazem. Se tzinea greu pe picioare shi tot cauta sprijin de umarul popii. CAMIL PETRESCU O. I 13. Mie teama k in loc dea avea un sprijin ash avea o piedica. REBREANU R. II 15. Avea nevoie de... sprijin sufletesc. IBRAILEANU A. 31. ◊ Expr. A veni in sprijinul cuiva (sau a ceva) = a ajuta a sprijini a sustzine (pe cineva sau ceva). Vina in sprijinul meu ajutinduma cu ce tea lasa inima. SADOVEANU O. VIII 250. ♦ (Concretizat) Persoana care sustzine ocroteshte sprijina. Ambasadorul francez cel mai mare dushman al munteanului shi sprijinul de capetenie al lui Tököly. IORGA L. I 313. Fiind el cel mai mare... poate vreodata sa fie shi el sprijin pentru ishtialaltzi. CREANGA A. 120. Domnule mariata mai lungeshtemi viatza Pina vine maicamea K maicai batrina tare SHi alt sprijin nu mai are! JARNÍKBIRSEANU D. 500. 3. (Tehn.) Punct grup de puncte sau suprafatza de contact dintre doua corpuri solide intre care se exercita fortze de actziune shi de reactziune; reazem. ♦ Sistem tehnic prin care se realizeaza sprijinirea unui corp.