SPÓRNIC A spornici e adj. 1. Care are spor; harnic. Veselul taraf al spornicilor caricaturishti... ilustreaza in fiecare toamna la deschiderea vinatoarii pe bietzii burghezi. ODOBESCU S. III 156. Fata... la lucru era tare spornica. JARNÍK la TDRG. [Calul] mult e spornic la fugit. TEODORESCU P. P. 142. ◊ (Adverbial) Caii mergeau spornic pe drumul cel mare al Humorului. SADOVEANU N. P. 18. Era inca zdravan shi muncea la sapa mai spornic k un flacau. REBREANU R. I 130. E linishten chilia batrinei shinsereaza... Sentuneca chilia shi iar se lumineaza SHialearga fusul spornic. IOSIF PATR. 11. ♦ Care prilejuieshte o actziune cu spor; care se face cu spor; la care se lucreaza cu spor. Munca spornica. ▭ Sami mai iau la galbiori Cas spornici la numarat SHis ushurei la purtat. ANT. LIT. POP. I 439. 2. Imbelshugat abundent bogat; mult. Prin ei se mishca lumii roate cu roiul spornic de vietzi. VLAHUTZA P. 54. Din valurile de iarba... inviate de o spornica verdeatza. ODOBESCU S. III 15. ◊ (Adverbial) Iar pe pajishtea lor mindra acum spornic infloreshte Doar pustiul unei toamne care nu se mai sfirsheshte. PAUNPINCIO P. 85. ♦ (Uneori determinat prin «la vorba») Care vorbeshte mult vorbaretz. Cocor nushi impodobea vorbirea cu proverbe zicale shi anecdote cum faceau multzi cu limba spornica dintre cei de fatza. SADOVEANU M. C. 85. Era mai tinar shi mai spornic la vorba. SLAVICI O. II 93. 3. Care aduce spor; folositor productiv. Munca in comun este mai spornica. ♦ (Despre alimente) Care tzine mult care nu se consuma repede. Spornic k sarea. ▭ Cunosc agricultori care dau... muncitorilor cosac prost sau brinza prea intarita in saramura sub cuvint k asha sint «spornice» adeca tzaranii muncitori maninca mai putzin. La TDRG.