1) spor a. pl. urĭ (vsl. sporŭ uger; bg. spor abundantza). Creshtere augment: spor de veniturĭ de fortze. Cu spor fara spor cu cishtig: a munci cu spor. A avea spor la lucru a munci cu folos ĭute shi bine. A lua sporu vacilor a le face sa nu maĭ dea lapte (facind farmece dupa credintza poporuluĭ). V. mana.