spinzurá (r át) vb. 1. A atirna a agatza. 2. Ashi pune shtreangul de git. 3. A sta atirnat suspendat. 4. A depinde. 5. (Refl.) A se agatza a se prinde a se apuca de un obiect mai inalt. 6. (Refl.) A cheltui fara rost. Mr. (a)spindur(are) megl. spinzur(ari). Lat. pendĕre prin intermediul unei der. mai putzin clara; *pendiāre (Pushcariu 1623) care pare dificil; *pendŭlāre (Meyer Alb. St. IV 74) care nu ar fi posibil; *expendĭolāre (Pascu I 159; Candrea; Scriban; cf. Densusianu Rom. XXXIII 286 shi Tiktin) cf. it. penzolare care se potriveshte fonetic dar pare greu de admis in lat. Uz general (ALR I 288). Der. spinzurat adj. (atirnat agatzat; s. m. poznash shtrengar); spinzuratoare s. f. (instrument de spinzurat furci).