sperjur ~a [At: HELIADE O. I 314 / V: (inv) ~iu sn ~rgiur a s par~ a s per~ a s perjuriu a s / Pl: ~i ~e (58) ~uri / E: it spergiuro; parjur < fr porjure perjuriu < lat perjurus a um] 14 smf a (Persoana) care jura fals sau care ishi calca juramantul. 5 sn Juramant fals Si: (ivr) sperjurare (1). 6 Incalcare a juramantului facut Si: (ivr) sperjurare (2). 7 sn (Spc) Juramant fals facut in fatza justitziei Si: (ivr) sperjurare (3). 8 sn (Spc) Infractziune comisa in cadrul legislatziilor care admit juramantul k mijloc de proba de o persoana care jura fals in fatza justitziei Si: (ivr) sperjurare (4).