SPERIETÚRA sperieturi s. f. 1. Faptul de a (se) speria; spaima. Ridea de sperietura ei explicind cum a cazut. VLAHUTZA O. A. III 51. 2. (In superstitzii) Boala provenita din spaima; speriat. Mia descintat... de sperietura. STANCU D. 95. Cind e bolnav cineva de sperietura se afuma cu avramasca. La HEM 2180.