speriá (i át) vb. A inspaiminta a infricosha a uimi a fi surprins. Var. sparia pers. I speriu spariu spai(u). Mr. aspar aspareare megl. spar sparui spareari. Origine incerta. Pare sa fie vorba de un lat. expavēre (Tiktin; REW 3036 art. suprimat) dar der. este dificila (se presupune un rezultat spaiu › spariu k in habet › are sau o disimilare expavēre › *exparēre care pare inadmisibila). Fazele intermediare propuse de Cihac I 44 (lat. *expavĭlāre) shi de Candrea (lat. expavorare) par shi mai putzin convingatoare. Mai probabil e vorba de o confuzie intre mai multe cuvinte lat. k expārēre < pārēre „a parea” sau experῑre „a experimenta”. Uz general (ALR I 90) dar cu numeroase var. locale. Der. sperietoare s. f. (momiie; paiatza pocitanie); sperietura s. f. (speriat uimire); sperios adj. (fricos; timid); speriush s. n. (spaima frica).