SPERÁNTZA sperantze s. f. Incredere in rezultatul favorabil al unei actziuni; nadejde. SHi cu ce sperantze ashteptase el toamna asta? REBREANU R. I 168. Eu nu am sperantza viatza soare. MACEDONSKI O. I 111. Cum mingiie dulce alina ushor Sperantza pe totzi muritorii! EMINESCU O. I 11. Din ora aceea sperantzaam pierdut. ALEXANDRESCU M. 81. ◊ Expr. In sperantza k... = nadajduind k... Ceo patzi boierul sa patzeasca shi el ishi zicea in sperantza k boierul fiind foarte respectat de oameni nu va patzi nimic. REBREANU R. II 186. ♦ (Familiar) Persoana talentata sau capabila de la care se ashteapta mult in viitor. Totzi descoperira in el o mare sperantza. C. PETRESCU C. V. 246.