SPERÁ sper vb. I. Tranz. A crede in rezultatul favorabil al unei actziuni a ashtepta cu incredere; a nadajdui. Sint chiar atit de vinovata fiindca am indraznit sa sper o luna de vacantza? BARANGA I. 185. Ai lui sperau k are sa uite pe fata lui Nacu. REBREANU R. I 129. Speram sa intru intro viatza noua shi plina de intimplari originale. ALECSANDRI O. P. 257. ◊ Absol. Nu spera shi nu ai teama Ce e val k valul trece; De tendeamna de te cheama Tu ramii la toate rece. EMINESCU O. I 194.