Definiția cu ID-ul 508465:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sperá (-r, át), vb. – A nădăjdui, a avea nădejde. Lat. sperare (sec. XIX). – Der. speranță, s. f., din it. speranza; dispera (var. despera), vb., din it. disperare.