spera [At: GR. R.N. II 45²/6 / Pzi: sper (irg) ~rez / E: it sperare lat sperare] 1 vt(a) A avea sentimentul k ceva (mult) dorit care ar putea sa nu se intample va avea loc cu adevarat Si: a se ashtepta (8) a nadajdui (ivp; fam) a trage nadejde (irg) a se nadai (inv) a upovai. 23 vtrm (Pex) A (se) crede (36). 4 vi (De obicei construit cu pp „in” rar „de”) A se intemeia in ashteptarile sale pe… Si: a se increde in… ashi pune nadejdea in… (inv) a nadajdui a upovai.