SPÉCTRU spectre s. n. 1. Ansamblul frecventzelor radiatziilor simple care compun o radiatzie electromagnetica compusa. ♦ Ansamblul imaginilor obtzinute cu diferitele radiatzii monocromatice care constituie radiatzia electromagnetica a unui corp descompusa de un instrument optic. ◊ Spectru solar = spectrul radiatziei emise de soare. Spectru de raze X = spectru al radiatziilor electromagnetice cu frecventze mai inalte decit cele ale radiatziilor ultraviolete. 2. Fantasma fantoma. Incepe iarashi sal tortureze evocind spectrul mortului. GHEREA ST. CR. II 259. ♦ Fig. Ceea ce produce spaima; pericol iminent. Spectrul mortzii... nu manspaiminta. ANGHELIOSIF C. L. 216. Spectrul cel neadormit Ce tzinea gindirean fiare Libertatea la trasnit. BOLLIAC O. 193. Pl. shi: (m.) spectri (ALECSANDRI P. A. 167).