SPÉCTRU, spectre, s. n. 1. Ansamblul frecvențelor radiațiilor simple care compun o radiație electromagnetică compusă. ♦ Ansamblul imaginilor obținute cu diferitele radiații monocromatice care constituie radiația electromagnetică a unui corp, descompusă de un instrument optic. ◊ Spectru solar = spectrul radiației emise de soare. Spectru de raze X = spectru al radiațiilor electromagnetice cu frecvențe mai înalte decît cele ale radiațiilor ultraviolete. 2. Fantasmă, fantomă. Începe iarăși să-l tortureze, evocînd spectrul mortului. GHEREA, ST. CR. II 259. ♦ Fig. Ceea ce produce spaimă; pericol iminent. Spectrul morții... nu mă-nspăimîntă. ANGHEL-IOSIF, C. L. 216. Spectrul cel neadormit Ce ținea gîndirea-n fiare, Libertatea l-a trăsnit. BOLLIAC, O. 193. – Pl. și: (m.) spectri (ALECSANDRI, P. A. 167).