SPÉCTRU s.n. 1. Ansamblul radiatziilor de frecventze diferite care alcatuiesc o radiatzie electromagnetica complexa. ◊ Spectru atomic = spectru creat prin tranzitzii electronice in atomii elementelor; spectru molecular = spectru creat prin tranzitzii intre nivelele energetice ale moleculelor aflate in stare libera. ♦ Ansamblu de valori care le poate lua o anumita marime in conditzii determinate. 2. Totalitatea radiatziilor electromagnetice ale unui corp ceresc dispuse in functzie de lungimea lor de unda sau de frecventza. ◊ Spectru solar = spectrul radiatziei emise de Soare. 3. Fantoma vedenie fantasma. ♦ (Fig.) Ceea ce produce spaima; pericol iminent. 4. Spectru floristic = raportul cantitativ exprimat in procente dintre familiile de plante care formeaza flora unui anumit teritoriu. [Pl. re (s.m.) ri. / cf. fr. spectre lat. spectrum].