SPECTRU (< fr. germ.) s. n. 1. (FIZ.) Multzimea valorilor care le poate lua o marime in anumite conditzii; exista spectre discrete sau continue dupa cum aceasta multzime este discreta sau continua (ex. s. vitezelor unui grup de particule s. componentelor monocromatice ale unei radiatzii electromagnetice etc.). ♦ Totalitatea liniilor spectrale obtzinute prin descompunerea radiatziilor electromagnetice complexe (ex. s. luminii s. de radiatzii X etc.); s. se poate referi la radiatzia emisa (s. de emisie) sau la radiatzia absorbita (s. de absorbtzie) de o substantza. ◊ S. atomic = s. caracteristic unei anumite specii atomice care se obtzine prin tranzitzii ale electronilor in atomii elementelor. S. molecular = s. creat prin tranzitzii intre nivelurile energetice ale moleculelor care se afla in stare libera. ♦ Totalitea liniilor de camp ale unui magnet ale liniilor de fluid in mishcare etc. sau reprezentarea lor intuitiva. 2. (ASTR.) Totalitatea radiatziilor electromagnetice emise de un corp ceresc; ordonate in functzie de lungimea de unda shi inregistrate pe cale fotografica sau fotoelectrica (ex. s. solar s. stelar). 3. Fig. Fantoma vedenie fantasma ♦ Fig. Ceea ce produce ingrijorare spaima; pericol iminent. 4. (BOT.) S. floristic = reprezentarea grafica sub forma de ciclograma sau de coloane a ponderii procentuale a diferitelor elemente floristice in cadrul unei asociatzii sau in flora unei unitatzi naturale.